Select Page

Doctrina Creştină: Biblia, Dumnezeu, Creaţia, Omul

by | Mar 2, 2009 | International, Romanian - Română

Mai jos este prezentat un rezumat al doctrinei creştine de bază. Este scurt, precis şi instructiv. Ca în orice aventură a învăţării trebuie să începi mai întâi cu lucrurile de bază. Acestea reprezintă fundamentul vieţii tale creştine. Dacă înveţi ceea ce este prezentat aici, vei fii inteligent şi bine informat. Tot ceea ce trebuie să faci este să devii stăpîn pe lucrurile fundamentale şi de aici încolo să îţi îmbunătăţeşti umblarea creştină: ” De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem spre cele desăvîrşite” (Evrei 6:1). O clădire este atât de puternică pe cât este fundaţia acesteia

  1. Biblia
    1. A.Bibli este formată din 66 de cărţi: 39 în Vechiul Testament şi 27 în Noul Testament. (Notă: 3 x 9 = 27).
      1. Vechiul Testament are 23,214 de verste. Noul Testament are 7,959 de versete.
    2. Bibliei i-au trebuit 1,600 de ani ca să fie scrisă.
      1. A fost scrisă în trei limbi (Ebraică, Aramaică şi Greacă) de aproximativ 40 de autori şi este pe deplin consecventă cu ea însăşi.
      2. A fost scrisă pe trei continente: Africa, Asia şi Europa.
      3. A fost scrisă de o varietate de oameni: profeţi, preoţi, un paharnic, n rege, judecători, pescari, etc.
    3. Prima traducere a Bibliei în engleză a fost iniţiată de John Wycliffe şi finalizată de John Purvey în 1388 e.n. .
    4. Prima ediţie americană a Bibliei a fost probabil publicată undeva înainte de 1752 e.n. .
      1. Biblia a fost tradusă în parte sau în totalitate la anul 1964 în peste 1,200 de diferite limbi sau dialecte.
    5. Biblia a fost împărţită în capitole de Stephen Langton pe la 1228 e.n. .
      1. Vechiul testament a fost împărţit în versete de R. Nathan în 1448 e.n. şi Noul testament de Robert Stephanus în 1551 e.n. .
    6. Vechiul Testament — un total de 39 de cărţi şi este format din cinci mari părţi:
      1. Pentateuhul (de la Geneza la Deuteronom), Istorice (de la Iosua la Estera), Poetice (de la Iov la Cântarea Cântărilor), Profeţii Mari (de la Isaia la Daniel), Profeţii Mici (de la Osea la Maleahi).
    7. Noul Testament – 27 de cărţi în total cu patru părţi importante
      1. Evangheliile (de la Matei la Ioan), Istorie (Faptele Apostolilor), Epistolele (de la Romani la Iuda), Profetice (Apocalipsa).
    8. Încrederea documentelor biblice.
      1. Din punct de vedere al textului Biblia etse în proporţie de 98% pură. Aceasta înseamnă că în copierea manuscriselor biblice ale întregii Biblii, numai 1% ridică semne de întrebare. Niciuna dintre toate scrierile antice din lumea întreagă nu se apropie nici pe departe de acurateţea transmiterii găsită în documentele biblice.
      2. Procentul de 1% care ridică semne de întrebare nu afectează doctrina.Sunt felurite zone de interes şi ele constau în principal în variaţii de redactare şi ortografiere.
      3. Vechiul testament nu are la fel de multe copii ale manuscriselor precum Noul Testament, însă este, cu toate acestea, de foarte mare încredere.
        1. Septuaginta, o traducerea grecească a Vechiului Testament ebraic, realizată în jurul anului 250 î.Hr., atestă încrederea şi consistenţa Vechiului testament comparativ cu vechi manuscrise ebraice care există în prezent.
        2. Manuscrisele de la Marea Moartă descoperite în 1947 validează de asemenea încrederea manuscriselor Vechiului Testament.
        3. Manuscrisele de la Marea Moartă sunt documente antice care au fost ascunse într-o peşteră în Israel acum 2000 de ani. Manuscrisele conţineau multe cărţi ale Vechiului Testament, una dintre acestea fiind Isaia.
          1. Înaintea manuscriselor de la Marea Moartă, cele mai vechi manuscrise ale Vechiului Testament erau datate în jurul anului 900 d.Hr., numite Textul Masoretic. Manuscrisele de la Marea Moartă conţin documente ale Vechiului Testament mai vechi cu 1000 de ani. O comparaţie între manuscrise au relevat o incredibilă exactitate a transmiterii prin copiere, aşa de evidentă încât criticii au fost reduşi la tăcere.
      4. Noul testament se sprijină astăzi pe 5000 de manuscrise alături de 20,000 de manuscrise în alte limbi. Unele manuscrise datează cu până la 100 de ani de la scrierile originale. Este mai puţin de 1% variaţie a textului în manuscrisele Noului testament.
      5. Datarea estimativă a scrierii documentelor Noului testament
        1. Epistolele Pauline, 50-66 d.Hr.
        2. Evanghelia după Matei, 70-80 d.Hr.
        3. Evanghelia după Marcu, 50-65 d.Hr.
        4. Evanghelia după Luca, la începutul anilor 60
        5. Evanghelia după Ioan, 80-100 d.Hr.
        6. Apocalipsa 96 d.Hr.
      6. Câteva dintre manuscrisele Noului testament sunt:
        1. Manuscrisul John Rylands scris în jurul anului 130 d.Hr., cel mai vechi fragment existent al NT
        2. Papirusul Bodmer II (150-200 d.Hr.)
        3. Papirusul Chester Beatty (200 d.Hr.), conţine porţiuni majore din NT
        4. Codexul Vaticanus (325-350 d.Hr.), conţine aproape toată Biblia.
        5. Codexul Sinaiticus (350 d.Hr.), conţine aproape tot Noul testament şi mai bine de jumătate din Vechiul testament.
        6. Nici o altă scriere antică nu se poate mândri cu a avea copii atât de apropiate de perioada scrierii originalului. În cazul Bibliei, diferenţa este de aproximativ 50 de ani. În cazul lui Platon şi Aristotel, de examplu, diferenţa se măsoară în sute de ani.
    9. Profeţiile şi şansele matematice de împlinire a acestora.
      1. Şansa ca Isus să împlinească 48 din cele 61 de profeţii majore legate de El este de 1 la 10157; aceasta înseamnă cifra 1 cu 157 de zerouri după el.
      2. Prin comparaţie, numărul estimat al electronilor în întreg universul cunoscut este în jurul a 1079; aceasta înseamnă cifra 1 cu 79 de zerouri după el.
    10. Inspiraţie şi Ineranţă – Biblia este inspirată de Dumnezeu. Aceasta înseamnă ca Dumnezeu, prin Duhul Sfânt, i-a determinat pe autorii Bibliei să scrie revelaţia exactă şi autorizată de Dumnezeu. Este insuflată de Dumnezeu (2 Timotei 3:16) prin intermediul apostolilor şi al profeţilor (2 Petru 1:21).
      1. Aşa cum este scrisă în manuscrisele originale, este fără eroare şi absolut de încredere şi adevărată în toate zonele pe care le abordează.
      2. Orice creştin adevărat acceptă inspiraţia şi autoritatea Bibliei.
    11. Adevăruri ştiinţifice în Biblie.
      1. Forma sferică a pământului (Isaia 40:22).
      2. Pământul este suspendat pe nimic (Iov 26:7).
      3. Stelele sunt fără număr (Geneza 15:5).
      4. Existenţa văilor în mări (2 Samuel 22:16).
      5. Existenţa izvoarelor şi a rezervoarele în mare (Geneza 7:11; 8:2; Proverbe 8:28).
      6. Existenţa căilor de apă (curenţii oceanici) în mări (Psalmul 8:8).
      7. Circuitul apei (Iov 26:8; 36:27-28; 37:16; 38:25-27; Psalmul 135:7; Ecleziastul 1:6-7).
      8. Faptul că toate fiinţele vii se reproduc după specia lor (Geneza 1:21; 6:19).
      9. Natura sănătăţii, a igienei şi a bolii (Geneza 17:9-14; Levitic 12-14).
      10. Conceptul entropiei, a energiei care se consumă (Psalmul 102:26).
  2. Dumnezeu
    1. Dumnezeu este singura Fiinţă Supremă. El este Sfânt (Apocalipsa 4:8), Etern (Isaia 57:15), Atotputernic (Ieremia 32:17,27), Omniprezent (Psalmul 119:7-12), Atoatecunoscător (1 Ioan 3:20); etc.
    2. El este Iubire (1 Ioan 4:8,16); Lumină (1 Ioan 1:5); Duh (Ioan 4:24); Adevăr (Psalmul 117:2); Creator (Isaia 40:12,22,26), etc.
    3. Lui trebuie să I se aducă închinare (Geneza 24:26; Exod 4:31; 2 Cronici 29:28; 1 Corinteni 14:25; Apocalipsa 7:11).
    4. El trebuie slujit (Matei 4:10; 1 Corinteni 6:19; Filipeni 3:7; 1 Tesaloniceni 1:9; Evrei 9:14).
    5. El trebuie mărturisit (Matei 28:19; Ioan 14:15; Faptele Apostolilor1:8)
      1. “A te închina lui Dumnezeu înseamnă a-L sluji şi a-L mărturisi ; a-I sluji lui Dumnezeu înseamnă să-L mărturiseşti şi să te închini Lui; a-L mărturisi pe Dumnezeu înseamnă să-I aduci închinare şi să-L slujeşti.”
      2. Numele lui Dumnezeu este Iehova sau Yahweh. Este format din patru consoane ebraice . Pronunţia exactă a numelui lui Dumnezeu s-a pierdut. În Exod 3:14 Dumnezeu prezintă numele Său ca fiind “EU SUNT.” “Dumnezeu a zis lui Moise: “Eu sînt Cel ce sînt.” Şi a adăugat: “Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: “Cel ce se numeşte ,Eu sînt`, m’a trimes la voi.” (traducerea Cornilescu)
    6. Dumnezeu este o Trinitate – Un Dumnezeu care există simultan în trei persoane. Fiecare este egală, la fel de puternică şi co-eternă faţă de cealaltă. Fiecare persoană, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, nu este cealaltă. Fără oricare dintre ele nu ar mai fi Dumnezeu; toate formează singurul Dumnezeu.
      1. Doctrina Trinităţii este opusă în comparaţie cu:
        1. Monarhianismul modal, de asemenea cunoscut ca Numai Isus – Este numai o persoană în cadrul Divinităţii care a luat trei forme sau înfăţişări consecutive diferite. Întâi a fost Tatăl care a devenit Fiul care a devenit apoi Duhul Sfânt.
          1. Grupurile care cred în aceasta sunt Penticostalii Uniţi şi Bisericile Apostolice Unite. Această doctrină nu este corectă. Ea neagă doctrina adevărată a Trinităţii.
        2. Monarhianismul dinamic – Numai o singură persoană în cadrul Divinităţii, şi anume Tatăl. Isus şi Duhul Sfânt nu sunt Dumnezeu.
          1. Grupurile care cred în aceasta sunt Martorii lui Iehova, Christadelfianiştii şi Calea Internaţională. Această doctrină este incorectă. Ea neagă Trinitatea, dumnezeirea lui Hristos şi dumnezeirea Duhului Sfânt.
        3. Triteismul – învăţătura conform căreia divinitatea este formată din trei dumnezei separaţi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
    7. Creştinismul este monoteistic – Numai un Dumnezeu în existenţă, oriunde, oricând. Vezi Isaia Isaia 43:10; 44:6,8; 45:5,14,18,21,22; 46:9; 47:8; Ioan 17:3; 1 Corinteni 8:5-6; Galateni 4:8-9 pentru versete care ilustrează monoteismul.
    8. Creştinismul (Teismul – Dumnezeu există şi este implicat în lume.) este în opoziţie cu:
      1. Politeismul – Credinţa în mai mulţi Dumnezei.
        1. Monolatria – a crede în mai mulţi dumnezeu decât într-unul singur , dar a-l sluji numai pe unul şi a te închina numai aceluia, cum este Mormonismul.
        2. Henoteismul – Credinţa într-un singur Dumnezeu fără a nega existenţa altora.
      2. Panteismul – Acesta presupune o identificare a universului cu Dumnezeu. Dumnezeu este universul. Dumnezeu este creaţie.
      3. Panenteismul – Credinţa că Dumnezeu este în cadrul universului. Diferă de panteism, care susţine că Dumnezeu este în univer şi în tot ceea ce cuprinde acesta.
      4. Deismul – Dumnezeu există, dar nu se implică în mersul lumii.
  3. Creaţia
    1. Dumnezeu a creat universul material şi spiritual din nimic (Geneza 1:1; Psalmul 33:6; Ioan 1:3; Romani 4:17; 1 Corinteni 1:28).
      1. El nu a eat lumea dintr-o parte a Fiinţei Lui.
      2. El nu a creat lumea dintr-o substanţă denumită “nimic.”
    2. În mod specific, Creatorul a fost Isus, întâiul născut (Coloseni 1:15), a doua persoană a Trinităţii, care a creat toate lucrurile (Coloseni 1:16-17; Isaia 44:24).
    3. Din cauză că Dumnezeu a creat toate lucrurile, El este înaintea tuturor lucrurilor şi mai presus de toate lucrurile. Prin urmare, întregul univers este sub controlul Său.
    4. Pentru că El a creat toate lucrurile, El poate veghea asupra creaţiei cu ajutorul mijloacelor creaţiei Sale, cum ar fi vreme, ploaie, plante, animale, răsărit de soare, etc.
    5. PăPărerile cu privire la durata creării universului diferă. Unii spun că şase zile; alţii că şase perioade lungi.
  4. Omul
    1. Crearea omului
      1. Omul nu este numai coroana creaţiei, dar este şi obiectul purtării speciale de grijă din partea lui Dumnezeu .
      2. Omul a fost la origine făcut pur, fără păcat.
      3. “oi Dumnezeu a zis: “Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. ” (Geneza 1:26-27; vezi şi 2:7,21-23).
        1. “Să facem om…” este o dezvăluire a consiliului divin ţinut înaintea creaţiei omului, “Nostru” fiind consiliul Triunitar. Vezi şi Geneza 11:7.
        2. Omul a fost creat diferit în raport cu animalele. A primit suflarea vieţii de la Dumnezeu (Geneza 2:7). Cu animalele nu s-a întâmplat la fel. De asemenea omului i s-a dat stăpânire asupra animalelor. Omul Îl poate cunoaşte pe Dumnezeu, I se poate închina şi Îl poate iubi. Animalele nu pot.
      4. Este omul format din două sau din trei “părţi”?
        1. Dihotomia este un termen care semnifică o separare în două părţi: Trup şi Suflet. Cuvintele “spirit” şi “suflet” sunt deseori folosite cu sens interschimbabil.
          1. ‘Şi Maria a zis: “Sufletul meu măreşte pe Domnul şi mi se bucură duhul în Dumnezeu, Mântuitorul meu’ (Luca 1:46-47).
          2. “Sufletul meu Te doreşte noaptea, şi duhul meu Te caută înăuntrul meu ” (Isaia 26:9).
          3. Pentru termenul “trup şi suflet” vezi Matei 6:25; 10:28.
          4. Pentru termenul “trup şi spirit” vezi 1 Corinteni 5:3,51.
        2. Trihotomia este termenul acre semnifică o împărţire în trei componente: Trup, Suflet şi Spirit.
          1. “Dumnezeul păcii să vă sfinţească El însuşi pe deplin; şi: duhul vostru, sufletul vostru şi trupul vostru, să fie păzite întregi, fără prihană la venirea Domnului nostru Isus Hristos ” (1 Tesaloniceni 5:23).
          2. “Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4:12).
        3. Nu există formulată o poziţie oficială ortodoxă cu privire la numărul părţilor din care este format omul.
      5. Originea sufletului
        1. Traducianismul: “Sufletele oamenilor se propagă alături de trupuri prin generaţie şi sunt, prin urmare, transmise la copii de către părinţi.” (Berkhoff, Teologie Sistematică p. 197.)
        2. Creaţionismul: “Sufletul este o creaţie a lui Dumnezeu, datorând originea sa unui act direct de creare.” (Berkhoff, p. 199).
        3. Cu excepţia lui Adam, Biblia nu face vreo remarcă precisă cu privire la originea sufletului.
      6. Omul a fost creat în imaginea lui Dumnezeu.
        1. Aceasta înseamnă că omul deţine abilităţi morale şi intelectuale similare cu ale lui Dumnezeu, deşi nu atât de perfecte sau vaste.
          1. ” Apoi Dumnezeu a zis: “Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră…'” (Geneza 1:26).
          2. “… şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut ” (Coloseni 3:10).
        2. Omul este mai presus de animale în ceea ce priveşte ” abilităţile raţionale, conştienţă morală, urmărirea frumosului, folosirea limbajului şi conştiinţă spirituală.”
    2. Omul înaintea Căderii.
      1. Legea lui Dumnezeu a fost scrisă în inimile lor. Adam şi Eva au fost fără de păcat şi “înzestraţi cu cunoaştere, spirit de dreptate şi sfinţenie adevărată după imaginea lui Dumnezeu, cu capacitatea de a ţine Legea lui Dumnezeu.” (Mărturisirea de Credinţă de la Westminster, 4:2.)
      2. În această condiţie a lui, omul avea acces liber şi nestingherit la Dumnezeu. Acest lucru este exemplificat în relatarea din Geneza 3:8 în care Dumnezeu se plimba prin Grădină.
    3. Omul, Căderea şi efectele ei
      1. Adam şi Eva s-au răzvrătit împotriva lui Dumnezeu şi au păcătuit prin mâncarea fructului interzis.
        1. ” De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit ” (Romani 5:12, traducerea Cornilescu).
      2. Care a fost păcatul lor?
        1. L-au ascultat pe Satana şi au mâncat fructul interzis (Geneza 3:1-13).
      3. Care au fost consecinţele păcatului lor?
        1. Moartea (Romani 6:23) şi separarea de prezenţa lui Dumnezeu (Isaia 59:2).
        2. Transmiterea naturii păcătoase copiilor lor (şi copiilor noştri) (Psalmul 51:5).
        3. Creaţia de asemenea a decăzut (Geneza 3:17; Romani 8:22).
      4. Cum L-a afectat păcatul lor pe Dumnezeu?
        1. Ei au devenit nevrednici de prezenţa lui Dumnezeu (Isaia 59:2).
        2. Ei au devenit incapabil să facă voia lui Dumnezeu (Romani 6:16; 7:14).
        3. Ei au devenit subiectul blestemului Legii şi morţii (Deuteronom 27:26; Romani 6:23).
      5. Păcatul Originar – Doctrina care afirmă că noi am moştenit natura noastră păcătoasă de la Adam (Romani 5:12-21).
        1. Adam a fost Patriarhul întregii umanităţii; adică el a reprezentat pe toţi oamenii în Grădina Edenului.
          1. ” Şi după cum toţi mor în Adam…” (1 Corinteni 15:22).
          2. Sintagma “în Adam” indică înspre relaţia noastră cu Adam, că el ne-a reprezentat în Grădină. În acelaţi mod, fiinţarea noastră “în Hristos” denotă relaţia noastră cu Hristos, anume că El ne-a reprezentat pe cruce (Romani 5:18; 6:11; 8:1; 1 Corinteni 1:2; 15:22; 2 Corinteni 5:19).
        2. Păcatul nostru şi Adam: ” De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit ” (Romani 5:12). Vezi şi Romani 5:18; 1 Corinteni 15:22.
    4. Omul după moarte şi înainte de înviere.
      1. Starea intermediară
        1. Aceasta este condiţia sufletului între moartea trupului şi înviere.
        2. Sunt puţine spuse despre aceasta în Biblie, dar este o starea de conştienţă (2 Corinteni 5:5-8; Luca 16:19-31).
        3. Avem conştiinţă de sine şi, aparent, cu Domnul (Filipeni 1:21-23).
          1. Pentru cei drepţi acesta este un timp de binecuvântare şi bucurie (Luca 16:19-31).
          2. Pentru cei nedrepţi acesta este un timp de suferinţă (Luca 16:19-31) aşa cum este exemplificat în relatarea despre Lazăr şi omul bogat.

SUPPORT CARM

Thank you for your interest in supporting CARM. We greatly appreciate your consideration!

SCHOOLS USER LOGIN

If you have any issues, please call the office at 385-246-1048 or email us at [email protected].

MATT SLICK LIVE RADIO

Call in with your questions at:

877-207-2276

3-4 p.m. PST; 4-5 p.m. MST;
6-7 p.m. EST

You May Also Like…